Tuesday, December 27, 2011

Colinde, colinde...

Zi de Craciun. Timp mohorat. Nici nu ninge, nici nu ploua. La radio Stefan Hrusca venit din Canada, canta niste colinde deprimante. Colindatori inca n-au aparut si nici nu sunt sanse sa apara. Am avut grija sa incui poarta. In felul asta evit vizita colindatorilor tigani – singurii care mai colinda in zona mea – cu a lor papusa Siva de origine hindusa. Ehei, altfel era cand eram pustan si plecam cu colindul in gasti de la doi , trei, patru , cinci insi. Colinde de-ale noaste, crestine si precrestine. Cu Plugusorul, cu Mos Ajun, cu Steaua, cu Buga sau Buhaiul, Sorcova....

Unele peripetii de-ale colindului au ramas intiparite bine in memorie. Bunaoara cea in care am colindat cu amicul Guta, un pustan cu doi ani mai mare decat mine.

- Ce zici, il intreb pe Guta, ne-a iesit ceva pana acum?

- Pai stai sa vedem, zise si incepe sa numere bancnotele din buzunar. 260 de lei. Si plus maruntisul.

- Stas! Atatia bani n-am scos niciodata! Si mai am si eu maruntis.

- Si plus covrigi si nuci aproape doua sacose. adauga Guta.

- Mai colindam?

- Colindam!

- Pe la case, pe la blocuri?

- Hai pe la blocuri.

- Cu baba aia am cam luat plasa, adaug amuzandu-ma.

- Da, bai! Ce panarama! Nici nu s-a aratat la fata. In loc sa ne dea si ea ceva a strigat din casa sa-i lasam si ei un colac pe laghita.

- Am dat si noi de pomana. Da sa iau un rahat ca mi-e pofta, spun si bag mana intr-o sacosa si scot o bucata. Ia si tu una sa fim chit.

- Asa ceva n-am pomenit, continua Guta fixat pe baba nevazuta. Sa te duci cu colindu’... si sa dai tot tu...

Mestecand rahatul imi ridic ochii si subit ma opresc din mestecat, gura se deschide, narile se dilata si ochii se belesc. Niste tate de femeie imi apar in fata ochilor. In toata splendoarea! Tate adevarate! Asa ceva n-am mai vazut decat in cateva filme, si alea cu purici,date de bulgari la televiziunea lor, vineri noapte la Studio X. De data asta femeile sunt adevarate! In blocul de peste drum, la etajul 3, doua femei stau la fereastra, una dintre ele descheiata la camasa, balanganindu-si tatele.

- Ba! strig la tovarasul meu dandu-i un cot si fara sa-mi dezlipesc ochii de la tate. Las-o dracu de baba! Ia uite la etaju’ 3!

- Pfoaiiii!! facu Guta imediat ce-si ridica privirea. Hai sa le futem! Hai mai aproape!

Trecem strada, ne apropiem. Femeile rad. Cea de-a doua isi desface si ea camasa facandu-ne sa inghitim in sec. Ne fac semn cu mana sa urcam. Guta face semn sa astepte si mimeaza o sticla de ceva.

- Hai! facu Guta.

- Unde, ma?

- Sa luam o sticla de vin, doar nu ne-om duce asa ca prostii.

- Corect! Buna-i tiganca aia cu ochi verzi. Parca sa zic ca are barbat...

- Nu mai are, ma, a plecat, ma asigura Guta. Tu esti dat la pizda?

- Aaa... Ce?

- Ai futut pana acum?

- Normal, spun cu nerusinare.

- Ai futut pa dracu...

- Ce, ma...?

- Ei, las’ ca te descurci tu.

Noroc ca nu ma priveste, asa ca nu observa coloritul fetei mele care brusc lua o nuanta de rosu.

Luam repede o sticla de vin spumos si ne intreptam catre cuibusorul de nebunii. Ajungem la etajul trei si ne orientam cam care ar trebui sa fie usa.

- Aici trebuie sa fie, spuse Guta.

- Poate nimerim alaturi.

- Si ce? Ti-e frica? Suntem cu colindu’, ma.

- Asa e.

Sunam . In spatele usii se simte ceva agitatie. Cineva se uita pe vizor. Forfota din spatele usii se domoleste, apoi cineva deschide. E una dintre femeile de la fereastra, care ne pofteste zambind inauntru. Intram.Un barbat inchide usa in urma noastra. Inalt, brunet, cu umeri lati, cu chica a la Maradona. Rasuceste cheia in broasca, apoi o baga in buzunar. De unde dracu a mai aparut si asta? Pana sa realizez ce se intampla, din bucatarie isi face aparitia un alt barbat. Solid spre gras. Tot tuciuriu.

- Da, baietii? ne aborda grasul.

- Primiti cu colindul? intrebam aproape in cor, amandoi.

- Da, da, cu colindu’. Hai! Dati-i drumu’!

“Aho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu manati,

Langa boi v-alaturati.... “

- Ba! ne intrerupe grasul, apoi fluiera. Alo! Ce-i asta , ma?

- Pai... plugusorul...

- Acioaie n-aveti?

- Nu... ce e aia?

- Clopotel d-ala sau voi cu ce pula mea colindati?

- Am avut, dar l-am pierdut, zic.

- Ni l-a furat, zice Guta in acelasi timp.

- L-ati pierdut... Vi l-a furat... Ce golani! Ce golani! zise cel inalt si ne indruma pe amandoi catre bucatarie.

Femeile s-au facut disparute subit, noi ramanand cu cei doi barbati in bucatarie. Cel gras se duse la un dulap, scoase din sertar un cutit de bucatarie si il aseza pe masa cu zgomot.

- Ia spuneti, ma, zise grasul, de ce ati venit voi aici?

- Cu colindu’, sefu...

- Ma, lasa prosteala! Ati venit la futut? La nevestele noastre?

- Nu.. nuuu...

- Ce-aveti in sacose? Ia dati-le-ncoace. Ce-i asta? Sampanie? Si mai ziceti ca nu veniseti la futut, se amuza grasul.

- Am primit-o si noi, sefu, incerca s-o dreaga Guta, de pe la oameni.

- Ma, futu-va-n gura sa va fut, rase cel inalt, dupa ce ca ati venit sa ne futeti femeile, mai si incercati sa ne prostiti. Ma, cand v-oi scapa cate una la ureche! Ia gata cu gluma! Voi stiti sa zburati?

- ...??

- Asa, de la etajut 3.

- Sefu’.. va rugam... lasati-ne-n pace.

- Auzi, ma la ei! zise cel inalt catre cel gras. Vine sa ne futa femeile si po orma sa-i lasi in pace! Bani aveti si voi?

- Avem de la colind., zise Guta si scoase bancnotele din buzunat.

- Si nu ne imprumuti si pe noi?

- Ba da, luati...

- Marunt ai?

- Am si marunt...

- Ia sari! Sari, ma! Asa. Da-i incoace. Intoarce buzunarele pe dos. Hai, sari si tu, zise catre mine.

Ma conformez, sar, dau banii si intorc buzunarele pe dos.. Sunt, apoi studiat la bocancii mei de carton, dar pentru ca au fisuri mari de la uzura nu prezinta interes. Ghetele lui Guta sunt cam la fel de atractive. Suntem invitati, destul de nepoliticos, sa ne scoatem pulovarele.

***********************************************************

Friday, December 2, 2011

Furt de ardei

Furt de ardei

Vasile Cocos isi puse sacul de rafie pe portnagajul bicicletei si porni catre colegul sau de serviciu, Ghita. Noaptea densa, cu un cer noros si fara luna era numai potrivita pentru a abtine usor un sac de ardei.

- Hai, vere, esti gata? isi intreba Vasile colegul imediat ce ajunse la el.

- Gata! Stai sa iau si eu un socotei.

Isi puse si el doi saci goi pe portbagaj si pornira catre ferma IAS-ului. Cei doi barbati sunt colegi si prieteni. Amandoi au cam aceeasi constitutie fizica si cam aceeasi varsta. Mici si indesati, in jurul varstei de 50 de ani. Deosebirea e ca Vasile Cocos are parul complet alb, iar Ghita are parul grizonat si , in plus, purtator de chelie.

Vreme de mai bine de jumatate de ceas cei doi au orbecait pe drumurile de pamant. In cele din urma ajung la sola cu ardei.

- Gata, vere, zise Vasile Cocos, hai sa ne-alimentam.

- Pai, s-avem spor!

Lasara amandoi bicicletele la marginea solei si se apucara sa culeaga sporadic, pe pipaite, ardeii mai frumosi. Vorbeau incet si putin. Nici n-au apucat sa incarce cate un fund de sac, ca o voce straina intrerupe linistea noptii:

- Ba! Care esti acolo?

- Io sunt, vere! Vasile Cocos! se recomanda omul in timp ce prietenul lui se ghemui la pamant.

- ‘ tu-ti cocosu’ lu’ dum-ne-zeu ma-tii! raspunde amenintator vocea din intuneric.

- Hai, vere, sa fugim ca nu-i de-al nostru, zise Vasile incet si fugira amandoi catre biciclete.

Incalecara si plecara in graba pe drumul pe care-au venit.

- Ce te-a apucat, ma, sa-i spui cum te cheama? il dojeni Ghita.

- Am zis c-o fi vreun cunoscut. Da’ bine c-am scapat asa. Ne faceam de cacat pentru trei ardei.

Mergeau incet din cauza denivelarilor si a vizibilitatii aproape nule, pe drumul de pamant de langa canalul de irigatii. Canalul era foarte plin, aproape ca dadea peste maluri . Lui Vasile i se paru, in intunecimea noptii, ca arata ca un drum. Un drum asfaltat chiar. Asa ca se hotari sa iasa din supliciul drumului denivelat si sa mearga civilizat, pe asfalt.

- Vasile! striga Ghita catre tovarasul lui care ramase in urma si intarzia sa vina.

- Da!

- Hai, ma, ce faci?

- Stai asa...

- Vii, ma, azi? striga din nou Ghita dupa cateva minute in care Vasile se incapatana sa apara.

- Vin, vin... Mi-a trebuit ardei... mormai Vasile ca pentru sine.

O vreme, Vasile a incercat sa ignore batjocura colegilor si intr-o oarecare masura a si reusit, dar din cand in cand tot mai aude cate o voce care striga: "Io sunt, vere! Vasile Cocos!"