Liceul Militar Breaza 1988
- Buna ziua, tovarasu’ diriginte! M-ati chemat?
- Buna ziua! Da, Prunaru. Ai vorbit cu parintii tai? Vin la sedinta?
- Da, am vorbit. Ar trebui sa vina azi. Doar tata. Mi-a promis ca-si ia liber si vine
- Pai ar cam trebui sa vina, nu crezi? Esti in al doilea an la liceul nostru militar si inca nu ti-am cunoscut parintii, aproape ca-l mustrului dirigintele.
- Aveti dreptate, dar e greu si pentru ei… Mama nu lucreaza… Tata trebuie sa ma tina si in liceu si de la Tandarei la Breaza e destul de mare distanta. El a zis ca vine, ca e si el curios. Nu stiu. Eu sper sa vina.
- Si eu sper, Prunaru. Ma rog, eu sunt aici pana la patru. Daca vine, vii cu el aici la cancelarie, da? Esti liber.
- Buna ziua, mai spuse elevul si pleca.
Pe cand se intrepta catre cladirea internatului atentia ii fusese atrasa de o oarecare agitatie la poarta. Portarul discuta cu un barbat cu geanta pe umar si il indruma aratandu-I cu mana unde ar trebui sa mearga. George Prunaru isi recunoscu tatal si ii facu semn cu mana. Dupa strangerile de mana si pupaturile de bun venit, fiul isi invita tatal sa ia loc pe o banca de lemn de langa internat.
- Ce mi-ai adus acolo? intreba George uitandu-se spre geanta.
- Ce sa-ti aduc? Ceva de mancare. Uite! Niste carnati, cozonac, niste oua…
- Sticlele astea tot pentru mine?
- Ei, ceru’ ma-tii! Cu alea-i alta treaba. Trebuie sa dorm si io undeva, nu?
- Nu stiu daca ai voie aici…
- Taci, ma, ca esti mic. Ma descurc eu, ce dreacu?
- Aha, stii? Chiar ardineaori ieseam de la diriginte. Mi-a spus sa te duc la el cand vii.
- Pai hai la el. Facu tatal ridicandu-se si luand geanta in mana.
Baiatul isi conduse tatal catre cancelarie, batu la usa si deschise facandu-i loc tatalui sa intre.
- Buna ziua! saluta cordial Sica Prunaru.
- Aa, tovarasul Prunaru! facu profesorul ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se spre noul venit. Bine ati venit! Alexandru Petre este numele meu.
- Imi pare bine, Sica Prunaru, raspunse oaspetele stranganu- i mana.
- Tovarase Prunaru, as vrea sa vorbim in particular. Haideti sa cautam o sala de clasa libera unde sa putem discuta in liniste, zise profesorul invitandu-l in hol pe tatal baiatului si apoi catre fiul lui: tu, Georgica, poti pleca.
Dupa ce gasesc o sala de clasa si dupa discutiile conventionale, parintele isi intreba oarecum nerabdator interlocutorul:
-Si? Cum merge cu baiatul?
- Dom’le, merge bine, zise profesorul zambind. Eu sunt foarte multumit de el. Mai are si ceva nebuneala, ca sa zic asa, ca deh, e varsta, dar in mare e foarte bine cum se prezinta. Se vede ca a primit o educatie buna si in trecut de la scoala si de acasa, desi vad ca provine dintr-o familie de oameni simpli, oameni muncitori din popor. E ascultator, se vede ca-si da silinta sa faca ceva. Se vede ca munceste, ca sa zic asa, si merita sa fie din cand in cand incurajat si chiar va recomand sa faceti asta. Nu prea mult sa nu i se urce la cap. Stiti vorba aia: pe copil e bine sa-l pupi doar in somn.
******************************************************************************************************************************
- Poarta-n casa! facu Sica si isi muta doua puluri negre in casa. Am impresia ca cam iei bataie, nea Nelule.
- Nu zii “hop!”.
- Hai noroc! mai ridica Sica un pahar. Auzi? N-ar fi mai bines a punem ceva?
- Adica? Sa jucam pe bani? Neeee.
- Hai, bre, ce dracu, stam asa ca prostii? cauta Sica sa-l convinga. Jucam pe putin. Cinci lei linia, zece lei martu.
- E mult, dezaproba pedagogul. Nu vreu sa te duci acasa cu “ia-ma nene”. Hai sa zicem cinci lei partida.
Jocul incepuse sa devina mai palpitant, insa, de cand a aparut premiul pecuniar, norocul si Sica au inceput sa aiba aceeasi relatie rece pe care au avut-o toata viata. Litrul de coniac, incet-incet, disparea, la fel si banii din buzunarul lui Sica, desi parea ca pedagogul e din ce in ce mai beat.
- Nea Nelule, s-a terminat, asta e! Nu mai avem coneac.
- Da, da…
- Da’ mai am o sticla de tuica de casa… facuta de mine. Ia…
- Da, da… buna, facu Zelea dupa ce bau din paharul cu tuica.
Dupa scurt timp pedagogul incerca se se ridice de la masa, dar se pravali pe linoleumul din cabinet. Vazandu-l, Sica, se ridica de la masa si-l ridica cu greu de jos.
- Hai mai, nea Nelule, ce faci? Ce fac io cu oameni ca tine? zise Sica in timp ce-l aseza pe patul de o persoana din incapere. Nu tii daloc la bautura. Ehh..!
Zelea, odata ajuns in pat, adormi instantaneu, Sica puse dopul la sticla si o baga in geanta, ca doar era a lui, si aduna cu fervoare cei optzeci si cinci de lei de pe masa pe care ii pierduse la table. Ii puse in portofel, lua geanta si pleca sa se culce. Pana cand pleca trenul mai erau cateva ore.
Elevii dormeau cand intra Sica. Bajbai prin semiintuneric pana la patul lui, aseza geanta jos langa pat, se descalta de pantofi nu si de sosete si se lungi in pat. “Manca-i-ar tata pa ei, ce dorm!” gandi Sica si se ridica in capul oaselor cu mana cotrobaind prin geanta. “Treaba-i buna.”, concluziona el, mai bau o gura de tuica si se intinse in pat. Euforia si gandurile se invarteau in jurul lui precum stelele verzi din desenele animate. “Militari, ce sa-i faci? La ordin… gandi Sica. Te suna alarma cand esti pa femeie, te duci la unitate. Asta e… Militari… Las’ sa doarma… Tara arde si ei doarme… Doarme-n front cu arma-n mana… Baga-mi-as…”
- Driepti! se trezi Sica strigand. Atentiuneeee!!! Ia uite tu la ei…!
******************************************************************************************************************
- Buna dimineata, tovarasu’ pedagog! il intampina George Prunaru pe Zelea pedagogul.
- Buna pe dracu. raspunse Zelea vizibil suparat.
- De ce?
- De ce… Panarama aia de tac-tu. ii raspunse pedagogul trecand mai departe. A facut balamuc azinoapte sa salonul unde l-am bagat… Si mi-a taiat directorul si zece la suta din salariu. Pe trei luni. Sa ma-nvat minte.
George nu stia ce facuse tatal lui in salonul unde a fost cazat, dar si-a amintit de o intamplare relativ recenta cu el beat. Plecat intr-o permisie acasa, intrand in holul casei, isi vazu din spare tatal cum ii batea pe fratele lui mai mic de 13 ani si pe mama lui, dupa ce ii inghesuise intr-un colt. Atunci George l-a apucat de umar, l-a intors spre el s ii-a aplicat un croseu in falca, incalcand povetele biblice. Atunci Sica s-a uitat la el o secunda si a pornit spre dormitor unde s-a culcat intr-un pat adormind instantaneu.
Acceleratul de Constanta era foarte aglomerat. Sica incepu sa regrete ca a ales ruta asta, dar se consola la gandul ca or sa mai coboare pe parcurs: “Se mai libereaza, da-i dracu.”. Incerca, totusi, sa-si faca loc printre oameni si bagaje in speranta ca poate gaseste vreun loc, insa pe la mijlocul vagonului renunta.
Peisajele se derulau rapid dincolo de geamurile trenului, la fel si alimentele prin tubul digestiv al lui Sica. Folosirea unui closet strain era patologic exclus din structura lui Sica. Nici WC-ul de la serviciu nu-l frecventa decat pentru a urina. “Mai am putin si sunt acasa”, gandi el si scoase sticla cu tarie din geanta. “ Asta o sa ma mai stranga la burta.”
Timpul trecea si cu toate ca o liniste organica parea ca se instalase in trupul lui Sica, senzatia de defecare aparu cu mai multa forta. O transpiratie rece ii invada fata insotita de o stare de rau general. Se hotara, totusi, sa mearga la WC-ul din tren. Strabatu distanta pana la WC printre genti, picioare, dat marunt din buze si priviri piezise. Ajuns la closet vazu, prin fumul gros de tigara, ca acesta era plin cu flacai fumatori.
- Iesiti putin afara! le striga Sica imperativ.
- Un’ sa iesim? se ratoi unul mai guraliv.
- Hai, bai, ca ma cac pe mine!
- Si noi ne cacam, nu vezi?
Vazand ca nu castiga lupta, el intra inapoi pe holul vagonului. “Da-i dracu, mai am o statie pana acasa”. O statie, insa, ar fi insemnat inca jumatate de ora. Sica ar fi putut sa reziste, dar dupa cateva minute sfincterul i se relaxa, iar fecalele din intestine isi urmara cursul lor natural si firesc. Mirosul fetid invada imprejurimile. O femeie din apropiere ii arunca o privire fixa si insistenta. El incerca sa-i raspunda cu un suras, dar nu reusi decat cu un rictus. “Numai de nu m-oi gasi cu nebuna aia acasa”, gandi el cu o oarecare speranta.
Ajuns acasa, Sica cobora pe partea opusa peronului, traversa caile ferate si intra pe o straduta mai ocolita catre casa. Intra pe poarta si se intrepta catre private din spatele curtii si oarecum multumit ca nu l-a observat nevasta, isi scoase chilotii plini de balega si-i arunca in veceu.
- Gata, ma, ai venit? in intampina nevasta pe neasteptate.
- Am venit. Pune si tu niste apa pe aragaz…
- Esti beat! il intrerupse ea. Puti a bautura… si… a cacat? Ori te-ai cacat pe tine? il intreba din ce in ce mai enervata.
Sa nege nu mai avea niciun rost. Olfactiv era evident, iar privit din spate, imbracat in pantalonii lui albastri de sarbatoare, arata suprarealist ca in tabloul lui Salvador Dali “Joc lugubru”, in care personajul principal este privit din spate expunandu-si izmenele murdare de excremente.
- Ei, da! facu el tafnos M-ai vazut! Am fost la baiat… E cuminte… Invata bine…
- De ce te-ai cacat, ma, pe tine? continua ea la fel de nervoasa.
- Cum de ce? De bucurie… Ca invata bine baiatu’… Cum sa nu te bucuri?
