Friday, December 2, 2011

Furt de ardei

Furt de ardei

Vasile Cocos isi puse sacul de rafie pe portnagajul bicicletei si porni catre colegul sau de serviciu, Ghita. Noaptea densa, cu un cer noros si fara luna era numai potrivita pentru a abtine usor un sac de ardei.

- Hai, vere, esti gata? isi intreba Vasile colegul imediat ce ajunse la el.

- Gata! Stai sa iau si eu un socotei.

Isi puse si el doi saci goi pe portbagaj si pornira catre ferma IAS-ului. Cei doi barbati sunt colegi si prieteni. Amandoi au cam aceeasi constitutie fizica si cam aceeasi varsta. Mici si indesati, in jurul varstei de 50 de ani. Deosebirea e ca Vasile Cocos are parul complet alb, iar Ghita are parul grizonat si , in plus, purtator de chelie.

Vreme de mai bine de jumatate de ceas cei doi au orbecait pe drumurile de pamant. In cele din urma ajung la sola cu ardei.

- Gata, vere, zise Vasile Cocos, hai sa ne-alimentam.

- Pai, s-avem spor!

Lasara amandoi bicicletele la marginea solei si se apucara sa culeaga sporadic, pe pipaite, ardeii mai frumosi. Vorbeau incet si putin. Nici n-au apucat sa incarce cate un fund de sac, ca o voce straina intrerupe linistea noptii:

- Ba! Care esti acolo?

- Io sunt, vere! Vasile Cocos! se recomanda omul in timp ce prietenul lui se ghemui la pamant.

- ‘ tu-ti cocosu’ lu’ dum-ne-zeu ma-tii! raspunde amenintator vocea din intuneric.

- Hai, vere, sa fugim ca nu-i de-al nostru, zise Vasile incet si fugira amandoi catre biciclete.

Incalecara si plecara in graba pe drumul pe care-au venit.

- Ce te-a apucat, ma, sa-i spui cum te cheama? il dojeni Ghita.

- Am zis c-o fi vreun cunoscut. Da’ bine c-am scapat asa. Ne faceam de cacat pentru trei ardei.

Mergeau incet din cauza denivelarilor si a vizibilitatii aproape nule, pe drumul de pamant de langa canalul de irigatii. Canalul era foarte plin, aproape ca dadea peste maluri . Lui Vasile i se paru, in intunecimea noptii, ca arata ca un drum. Un drum asfaltat chiar. Asa ca se hotari sa iasa din supliciul drumului denivelat si sa mearga civilizat, pe asfalt.

- Vasile! striga Ghita catre tovarasul lui care ramase in urma si intarzia sa vina.

- Da!

- Hai, ma, ce faci?

- Stai asa...

- Vii, ma, azi? striga din nou Ghita dupa cateva minute in care Vasile se incapatana sa apara.

- Vin, vin... Mi-a trebuit ardei... mormai Vasile ca pentru sine.

O vreme, Vasile a incercat sa ignore batjocura colegilor si intr-o oarecare masura a si reusit, dar din cand in cand tot mai aude cate o voce care striga: "Io sunt, vere! Vasile Cocos!"

No comments: